Astăzi am avut un declic!

---

Totul a început dintr-o joacă. O filmam pe soția mea, lucru pe care nu îl agreează, așa că o tachinez mereu făcând exact asta( evil I know 😈) . Bineînțeles că după o scurtă vânătoare, telefonul meu a ajuns in posesia ei. Telefonul blocat cu amprenta mea și pinul pe care nu îl știe.
Totul s-a petrecut într-o atmosferă relaxată cu râsete și glume.
Obiectivul ei, să șteargă filmarea și când a înțeles că nu poate ghici pinul, a decis să păstreze telefonul.

Zece minute mai târziu căutăm ceva fără să îmi dau seama ce. Abia când ea m-a întrebat, cu o privire jucăușă in ochi daca am pierdut ceva, am realizat!

---

---

Acum, întins pe iarbă in mijlocul grădinii, păzit de către noul meu câine, Bălan. Un câine părăsit de niște vecini plecați la muncă afară.
Va scriu o confesiune, pe caiet, cu pixul(in modul clasic 😁).

Sunt dependent!

Da, sunt dependent de smartphone, de internet, de imensitatea informației și a alegerilor aflate la dispoziția mea in orice moment al zilei.
Nu doar eu, toți suntem!
Și uite așa, pentru că este mai ieftin, alegem comunitățile virtuale cu oameni care ne aprobă. Pentru că nu-i așa? Când nu ne mai convine plecăm în căutarea următorului grup aprobator.
Astfel ajungem într-o căutare fara de sfârșit a oamenilor potriviți pentru noi. Este mai ușor (sau pare) decât să fim oamenii potriviți pentru cei de lângă noi.

Apropo, este o zi extraordinară. Înconjurat de mirosul ierbii proaspăt strivită și încălzită de soare, cu păsărele cântând vioi (ceva despre primăvară presupun.)

O să mă întind puțin.

Mâine voi uita declicul de azi, dar macar am făcut un articol 😁.
Un paste fericit 😃!