Poate fi un punct de vedere dar il dezaprob total. Modelul este dezvoltat in spiritul corporatist global, ca totul trebuie sa fie tangibil si sa aiba un termen limita. Viata nu poate si nici nu trebuie traita asa. Dezvoltarea noastra spirituala si pshica nu poate functiona asa si nici nu trebuie d.p.m.d.v. Viata trebuie traita la maxim, sa facem propriile alegeri, sa ne trezim dimineata si sa stabilim ce facem AZI fara a urma un sablon si sa invatam din propriile greseli. Destul societatea ne obliga sa urma sabloane (mergi la job, mergi la scoala, nu ai voie sa faci aia, lucrul ala este gresit, etc), macar acolo unde putem decide noi sa fugim de termene limite, de obiective tangibile, de a face lucruri pentru a fi altii multumiti si sa traim pentru noi, sa visam, sa speram si sa traim clipa zilei, sa traim acum nu pentru atingerea obiectivului propus cu termen limita saptamana viitoare sau anul viitor sau la pensie :).