Trăia în lume o Bubuţă,
Mai blîndă ca o pisicuţă,
Care era tare drăguţă
Cînd n-avea scîrţ la tărtăcuţă !
Guriţa ei ca o frăguţă,
Te dezmierda ca pe cocuţă
Şi-apoi te săruta, molcuţă,
Precum albina pe plăntuţă !
Cînd o zăreai în cămăşuţă,
Cu funduleţul de ieduţă,
Mai că-ţi venea s-o prinzi de uţă,
Să o aşezi pe o pernuţă
Şi să-i adori intens, neicuţă,
Floarea numită panseluţă !