Iubire morgană
Violetta Petre
© Iubire morgană
Violetta Petre
Mi-a rămas puţin din tine, cu puţinul mă alint,
Când duc iernile pe umeri şi cu iernile mă mint;
Sus, pe gât la cotitură s-odihneşte un sărut,
Lacrima mi-ar fi străină, timp în doi de-am fi avut.
Trandafiri mai mor pe buze, dintr-o vară-n care noi
Număram îmbrăţişarea pe un portativ de doi;
Sânii-mi tremură ca frunza, ce se zbate-n toamne reci,
Încă mai suspină noaptea, când în noapte mă îneci.
Pe o gleznă adormită, un poem a mai rămas
Ca o falsă amintire, ca un cântec fără glas,
Răni deschise pe o hartă-a unui trup însângerat;
Ai înfipt un spin în stânga şi cu stânga-mi ai plecat.
Se întind sahare-n mine şi mi-e sete de izvor-
Ştii, izvoru-acela verde, cu un glas înşelător,
Ca morgana din deşerturi, cu iluzii ca un chin,
Îmbiindu-ne, vicleana, spre tărâmu-i clandestin.
O morgană-mi eşti iubite şi te prind şi iar te pierd,
Cu puţinul meu din tine, azi m-alint şi mă dezmierd.
25.03.2018