Noiembrie – o nuvelă mai veche (II)

Noiembrie – o nuvelă mai veche (I)

Ajunsesem în fața casei. Am deschis garajul... Mi-am extras cu viteză maximă vechiul meu Opel...
Mașina mea cea mai iubită....
Am pornit... am ieșit repede pe centură... am facut plinul mașinii ! Și al meu: benzina, cafea și apă minerală !
În condiții normale, adica fără idioata de ploaie (oare când începuse să mă enerveze ploaia ?!) aș fi ajuns în maxim o oră și jumătate... acum aveam la dispoziție maximum o ora şi 45 min ... şi ploua... Pe deasupra începuse să se întunece... Noiembrie, de !
Am gonit nebuneşte... Şi m-am rugat în gand să nu se întâmple nimic. Nu ştiu de ce... dar în seara aia cred că mi-aş fi vandut sufletul... numai să ajung la timp...
Am ajuns în C... Am ocolit cu greu câteva străzi incredibil de pline... (aveam sa aflu mai tarziu că în oraş se desfăşura un congres...) Am sunat-o !
– Am ajuns ! i-am spus.
– Nu credeam că o să vii ! Am sperat să fie una din promisiunile tale fără acoperire... Una din cele vechi... Cum se face ca ajungi de fiecare dată în cele mai nepotrivite momente... ?
– De ce nepotrivit ? am întrebat-o ...
– Păi... Ştii, trebuia să mă întâlnesc cu cineva...
– Pentru atâta lucru, ar fi fost doar un moment nepotrivit... Mai adaugă ceva, cât să fie "cel mai nepotrivit"...
– Ţi-am spus vreodată că nu te suport ?
Îmi spusese de nenumărate ori... şi cuvinte mult mai grele de atât... A continuat.
– Am cunoscut un bărbat... pe care îl vreau... şi e liber ! Trebuia să mă văd cu el astă seară. Pe el îl aşteptam când ai sunat.
– Şi ce-ai făcut cu el ?
– Îţi spun când cobor !
Ghicise... eram în faţa casei... Sau poate că auzise motorul maşinii... Unde dispăruse oare acel imperativ “NU VENI !”
– Te aştept... am mai apucat să zic şi a închis...
Urma să apară în 10 minute fix. Așa făcuse întotdeauna. A venit... Era îmbrăcată în pantalon... cu sacou și cravată... parcă mai văzusem asta undeva...
A urcat... mi-a zambit... Apoi a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp...
– Barbatul... cu pricina... i-am facut papucii...
– De ce ?!?
– I-am spus că nu ne mai putem întâlni astă seară, că am o migrenă îngrozitoare...
– Și ?!
– Și a insistat... m-am enervat ... s-a enervat... am țipat unul la altul... și asta a fost tot !

(va urma)

Am încercat să traduc textul în engleză. Din păcate engleza mea nu e suficient de bună. Așa că am preferat să-l public în limba română.

Image source